La un restaurant cu sală, pentru o masă îți trebuie numele, telefonul, data, ora și numărul de persoane. Lângă formular spui cine primește datele, de ce și cât le păstrezi. Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) nu dă un număr de zile: stabilești tu termenul, după scopul datelor, și îl scrii în informare.
Ghidul e pentru patronul sau managerul care primește rezervări pe site ori printr-un modul de rezervări pus în pagină. Mai jos găsești câmpurile care rămân, textul de lângă buton, termenul de păstrare, ce faci cu alergiile și ce se schimbă când rezervarea e pentru o aniversare sau pentru o masă de firmă.
Ce câmpuri are formularul?
Cinci câmpuri obligatorii și unul opțional:
- numele, ca personalul să găsească rezervarea când ajunge clientul;
- telefonul, pentru confirmare și pentru cazul în care se schimbă ceva în seara respectivă;
- data;
- ora, aleasă din intervalele în care primești mese;
- numărul de persoane;
- o observație opțională: scaun pentru copil, acces cu căruciorul, o masă pe terasă.
Lista urmează un principiu scris în GDPR, la art. 5 alin. (1) lit. c): datele sunt „adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar” pentru scopul în care le colectezi. Aici scopul e unul singur, să păstrezi masa. Un câmp care nu ajută la asta are nevoie de un motiv propriu, scris în informare, sau dispare din formular.
Adresa de e-mail nu e necesară pentru o masă. Dacă trimiți confirmarea și pe e-mail, câmpul rămâne opțional, ca alternativă la telefon.
Ce scrii în informarea de lângă buton?
GDPR, art. 13, impune ca informarea să se dea „în momentul obținerii” datelor. Pe un formular, asta înseamnă un text scurt chiar lângă butonul de trimitere, cu legătură spre politica de confidențialitate completă. Textul scurt răspunde la cinci întrebări:
- Cine primește datele. Firma care administrează restaurantul și cum poate fi contactată: telefonul, adresa localului, formularul de contact.
- De ce le soliciți. Ca să păstrezi masa și să anunți clientul dacă se schimbă ceva. Temeiul e chiar rezervarea pe care a făcut-o: art. 6 alin. (1) lit. b) acoperă prelucrarea necesară „pentru a face demersuri la cererea persoanei vizate înainte de încheierea unui contract”.
- Cine le mai vede. Furnizorul modulului de rezervări, dacă folosești unul, și cel care trimite mesajele de confirmare (art. 13 alin. (1) lit. e), destinatarii).
- Cât le păstrezi. Termenul sau, dacă nu îl poți fixa, criteriul după care îl stabilești (art. 13 alin. (2) lit. a)).
- Ce drepturi are clientul. Accesul la date, rectificarea, ștergerea, restricționarea, opoziția și portabilitatea, plus dreptul de a depune o plângere la autoritatea de supraveghere, în România ANSPDCP.
Exemplu de text scurt, cu termenul ales de restaurant:
Folosim numele, telefonul, data, ora și numărul de persoane numai ca să îți păstrăm masa și să te anunțăm dacă se schimbă ceva. Le vede personalul restaurantului și furnizorul sistemului de rezervări. Le ștergem la 30 de zile după data mesei. Poți solicita oricând accesul la ele, corectarea sau ștergerea lor, la telefon sau prin formularul de contact. Detaliile sunt în politica de confidențialitate.
Dacă modulul de rezervări vine de la un furnizor extern, verifică și ce pune în browserul vizitatorului. Legea 506/2004, art. 4 alin. (5), permite stocarea de informații în echipamentul utilizatorului numai după ce acesta a primit informații clare despre scop și și-a exprimat acordul. Cookie-urile de măsurare sau de reclamă aduse de modul intră, așadar, în bannerul de cookie-uri al site-ului, alături de celelalte.
Sursa: Regulamentul (UE) 2016/679, art. 4, 5, 6, 7, 9 și 13, verificat în versiunea în limba română de pe EUR-Lex; Legea 506/2004, art. 4 alin. (5), verificat în forma consolidată de pe legislatie.just.ro.
Cât păstrezi datele?
GDPR nu dă un număr de zile. Art. 5 alin. (1) lit. e) spune că datele se păstrează „pe o perioadă care nu depășește perioada necesară” scopului, iar art. 13 alin. (2) lit. a) îți impune să scrii în informare perioada sau criteriile după care o stabilești. Termenul îl decizi tu, după ce faci cu datele.
La o masă obișnuită, scopul se încheie după ce clientul a venit și a plecat. Un termen scurt după data mesei îți lasă timp pentru o reclamație sau pentru un obiect uitat, apoi rândul se șterge. Dacă vrei să ții evidența celor care au rezervat și nu au venit, ca să le soliciți o confirmare data viitoare, acesta e un scop separat: îl scrii în informare, cu termenul lui.
Exemplu, cu valori ilustrative alese pentru calcul: un restaurant primește 30 de rezervări pe zi, 30 de zile pe lună.
| Ce numeri | Rezultat |
|---|---|
| Rânduri cu nume și telefon strânse într-o lună | 30 × 30 = 900 |
| Rânduri strânse într-un an, fără ștergere | 900 × 12 = 10.800 |
| Rânduri păstrate în orice moment, cu ștergerea la 30 de zile după masă | cel mult circa 900 |
Diferența dintre 10.800 și 900 de rânduri înseamnă clienți ale căror date nu mai pot ajunge la altcineva dacă se pierde telefonul de serviciu sau dacă cineva află parola sistemului de rezervări.
Ștergerea programată în sistem, la termenul ales, e mai sigură decât o curățenie făcută de mână la sfârșit de lună, pe care e ușor să o amâni.
Ce faci cu alergiile și cu restricțiile alimentare?
O alergie scrisă de client în formular spune ceva despre sănătatea lui. GDPR definește datele privind sănătatea (art. 4 pct. 15) drept date care „dezvăluie informații despre starea de sănătate” a unei persoane, iar art. 9 alin. (1) interzice prelucrarea lor, în afara excepțiilor din alin. (2). Pentru un restaurant, excepția potrivită e cea de la lit. a): consimțământul explicit al clientului, pentru un scop precis.
Ai două variante:
- Nu pui câmpul în formular. Ospătarul întreabă la masă, iar meniul arată alergenii fiecărui preparat (vezi ghidul despre alergenii în meniul restaurantului).
- Pui câmpul, opțional, cu o căsuță de acord separată: „Sunt de acord ca restaurantul să folosească informațiile despre alergii numai pentru pregătirea mesei mele.” Lângă câmp spui de ce îl soliciți și că informația se șterge după masă. Căsuța nu vine bifată, iar rezervarea se poate trimite și fără ea. Art. 7 alin. (2) prevede ca solicitarea de consimțământ să se distingă clar de celelalte aspecte ale formularului.
Dacă informația ajunge la bucătărie printr-o notă pe comanda transmisă din sală, nota își încheie rostul odată cu masa. În sistemul de rezervări rămâne numai dacă o lași acolo, deci ștergerea ei intră în același termen.
Același raționament se aplică unei restricții care poate spune ceva despre convingerile religioase ale clientului, de pildă „fără carne de porc”: art. 9 alin. (1) pune confesiunea religioasă în aceeași categorie specială. Un câmp liber, intitulat „preferințe alimentare” și fără nicio explicație, adună exact informațiile pe care nu vrei să le ai fără acord.
Poți folosi telefonul pentru oferte?
Numai cu un acord separat, solicitat ca atare. Numărul a fost lăsat pentru rezervare, iar GDPR leagă datele de scopul în care au fost colectate (art. 5 alin. (1) lit. b), „limitări legate de scop”). Un SMS cu meniul de weekend, trimis la același număr, înseamnă deja alt scop.
În formular, acordul arată așa: o căsuță nebifată, separată de rezervare, cu textul „Vreau să primesc pe telefon ofertele restaurantului. Pot renunța oricând.” Rezervarea se trimite și fără bifă. Cine a bifat poate renunța la fel de ușor, iar renunțarea o notezi imediat, ca următorul mesaj să nu mai plece.
Ce se schimbă la evenimentele private?
La o aniversare, la o masă de firmă sau la un botez, formularul are alte câmpuri: tipul evenimentului, data, numărul de invitați, meniul ales dintre cele propuse, persoana de contact și telefonul ei. Lista invitaților nu îți trebuie.
Pentru restricțiile alimentare ale invitaților soliciți numărul de porții, fără nume: „patru porții fără gluten, două vegetariene”. Bucătăria are ce îi trebuie, iar tu nu păstrezi informații despre sănătatea unor oameni care nu au completat niciodată formularul.
La un eveniment, relația cu clientul durează săptămâni: oferta, avansul, contractul, factura. Termenul de păstrare se stabilește după aceste etape. Datele de pe factură urmează regulile contabile, separat de formular; restul le ștergi după ce evenimentul s-a încheiat și s-a plătit. La evenimentele mari, prețul pe persoană și ce intră în el sunt explicate în ghidul despre cateringul pentru nuntă.
Când nu merită să soliciți data nașterii sau adresa
La rezervarea unei mese, data nașterii și adresa nu ajută la păstrarea mesei, deci nu au loc în formular. Data nașterii pare utilă pentru un desert la aniversare, dar o păstrezi ani la rând pentru un gest făcut o dată pe an, iar clientul care vine la o aniversare o spune oricum în observație. Adresa devine necesară abia la livrarea la domiciliu, care are formularul ei, descris în ghidul despre comanda online pe site-ul restaurantului.
Dacă vrei formularul construit așa pe site-ul tău, cu informarea, confirmarea și ștergerea automată, vezi rezervările online pentru restaurante sau solicită un audit gratuit al site-ului actual.
Întrebări frecvente
Am nevoie de politică de confidențialitate dacă primesc rezervări pe site?
Da. GDPR, art. 13, impune informarea clientului în momentul în care îi colectezi datele. Concret, pui un text scurt lângă butonul formularului și o legătură spre pagina completă de confidențialitate.
Pot păstra numerele ca să îi sun pe clienți când se eliberează o masă?
Da, pentru lista de așteptare din seara respectivă, fiindcă ține de rezervarea pe care au solicitat-o. Spune asta în informare și șterge numerele la același termen ca restul rezervării.
Dacă folosesc un modul de rezervări extern, cine răspunde de date?
Restaurantul decide ce date se colectează și de ce, deci informarea și termenul de păstrare sunt ale lui. Furnizorul modulului apare în informare la destinatari. Verifică în contractul cu el unde stochează datele și dacă poate șterge rândurile automat, la termenul ales de tine.
Ce fac dacă un client solicită ștergerea datelor sale?
Ștergi rezervarea din sistem și îi confirmi că ai făcut-o. Dacă rezervarea a fost pentru un eveniment facturat, factura rămâne în contabilitate, iar clientului îi spui asta în același răspuns.
Pot folosi rezervările ca să știu cine revine des?
Poți, dacă scrii acest scop în informare, cu termenul lui, separat de păstrarea masei. Fără această mențiune, un istoric al clienților fideli folosește datele într-un scop pe care clientul nu l-a cunoscut când a trimis formularul.



