Fontul ales prost îți face textul greu de citit și brandul greu de reținut

În 2010, un lanț american de magazine a schimbat sigla și a trecut de la un font cu serife la unul dintre cele mai banale fonturi disponibile. Reacția publicului a fost atât de dură încât au revenit la varianta veche în șase zile. Nimeni nu a putut explica tehnic ce deranja. Toată lumea simțea că firma devenise, brusc, oarecare.

Fontul nu e decorațiune. E felul în care brandul tău vorbește când nu spune nimic. Iar în România are o complicație în plus, pe care majoritatea ghidurilor internaționale nu o menționează niciodată.

Problema diacriticelor, pusă direct

Multe fonturi gratuite frumoase nu conțin ș și ț cu virgulă dedesubt, caracterele corecte pentru limba română. Unele nu le au deloc, iar programul le construiește singur, punând o cedilă sau lipind o virgulă care iese strâmb. Altele le au, dar desenate neglijent, pentru că nu au fost gândite pentru limba noastră.

Rezultatul se vede pe orice material tipărit: un ș care stă mai jos decât restul literelor, un ț cu coada prea groasă, un ă care pare adăugat ulterior. Pe ecran, un font incomplet obligă browserul să înlocuiască litera lipsă cu una dintr-un alt font, iar textul capătă acel aspect neuniform pe care nu îl poți explica dar îl vezi.

Verificarea durează un minut. Scrie în specimenul fontului o propoziție care conține toate literele problematice, de exemplu „Înțelegerea ștampilei rămâne o chestiune de gust” și uită-te la ea mărită. Dacă ceva iese din rând, fontul nu e pentru tine, oricât de bine ar arăta în engleză.

Ce verifici înainte de estetică

Înălțimea literelor mici

Raportul dintre înălțimea unui „x” și cea a majusculelor decide cât de lizibil rămâne textul la dimensiuni mici. Fonturile cu litere mici înalte rămân clare pe ecranul telefonului. Cele cu litere mici scunde, adesea preferate în modă și în domeniul de lux, arată elegant la corp mare și devin ilizibile în meniuri sau pe butoane, pentru că golurile din interiorul literelor se închid.

Dacă majoritatea traficului tău vine de pe telefon, și pentru aproape orice firmă din România asta se întâmplă, alegerea e clară.

Licența, adică partea care produce facturi neplăcute

Un font gratuit pentru uz personal nu este gratuit pentru un magazin online. Licențele se împart de obicei pe tipuri de utilizare: tipar, afișare pe web, integrare în aplicație. Numărul de vizitatori lunari poate schimba prețul, iar unele licențe web se plătesc anual, nu o singură dată.

Problema apare de obicei la doi ani după lansare, când firma a crescut și cineva verifică. Costul unei licențe corecte pentru o firmă mică pornește de la câteva sute de lei și rareori depășește câteva mii, o sumă mult mai mică decât o negociere purtată în defensivă cu o turnătorie de litere.

Partea tehnică ce afectează viteza site-ului

Fonturile se încarcă din altă parte decât restul paginii, iar asta produce două efecte vizibile. Primul: textul apare cu întârziere sau apare mai întâi cu un font de rezervă și sare când se încarcă cel adevărat. Saltul acela strică indicatorul CLS din Core Web Vitals (indicatorii de performanță web ai Google).

Se rezolvă cu trei măsuri simple. Găzduiește fonturile pe propriul server, în loc să le aduci de la un serviciu extern, ceea ce ajută și la conformarea cu GDPR, pentru că nu mai trimiți adresele IP ale vizitatorilor către un terț. Încarcă doar variantele pe care le folosești efectiv, nu toate cele optsprezece grosimi. Și potrivește dimensiunile fontului de rezervă cu cele ale fontului real, ca textul să nu se rearanjeze la înlocuire.

Fonturile variabile rezolvă o parte din problemă: un singur fișier conține toate grosimile, iar dimensiunea totală scade față de încărcarea separată a fiecăreia.

Câte fonturi îți trebuie, de fapt

Două. Unul pentru titluri, unul pentru text curent. Trei doar dacă ai un motiv pe care îl poți explica în două propoziții. Peste trei, brandul începe să pară că a fost făcut de patru persoane care nu au vorbit între ele.

Combinația clasică rămâne validă: un font cu serife pentru titluri, care aduce un aer de tradiție și autoritate, plus unul fără serife pentru text, care se citește ușor pe ecran. Inversul funcționează la fel de bine pentru firmele care vor să pară moderne. Ce nu funcționează sunt două fonturi prea asemănătoare, pentru că par o greșeală, nu o alegere.

Un ultim reper util, pentru lizibilitate: spațiul dintre rânduri la textul curent ar trebui să fie de aproximativ 1,5 ori dimensiunea literei, iar contrastul dintre text și fundal trebuie să respecte pragurile de accesibilitate. Gri deschis pe alb arată rafinat în macheta designerului și devine inutilizabil pe telefon, în plin soare, pentru un client de 55 de ani.

Cum te poate ajuta Emblematic

Alegem fonturile unui brand verificând întâi acoperirea completă a limbii române, licența potrivită pentru felul în care le folosești și comportamentul lor la încărcare, apoi le ducem coerent în manualul de identitate și în tema site-ului. Diferența se vede în fiecare material tipărit și în fiecare pagină.

Dacă vrei o identitate vizuală care funcționează și pe hârtie, și pe ecran, echipa Emblematic.ro este disponibilă pentru o consultație fără obligații. Contactează-ne și stabilim împreună pașii următori.