Cine are acces la site-ul tău chiar acum. Probabil nu știi

Întrebarea din titlu are, în majoritatea firmelor mici din România, un răspuns jenant. Fostul colaborator care a făcut site-ul acum trei ani. Nepotul patronului, care a intrat o dată să schimbe un număr de telefon. Agenția anterioară, care încă are datele de conectare la panoul de administrare. Și probabil un plugin instalat în 2023, care se conectează la un serviciu pe care nimeni nu îl mai folosește.

Asta e securitatea reală a unui site de firmă. Nu firewall-uri exotice, ci decizii pe care le controlezi și pe care nimeni nu le-a mai revizuit de la lansare.

Inventarul de cinci coloane

Începe prin a scrie ce poate expune sau bloca site-ul tău: contul de găzduire, domeniul, accesul colegilor și colaboratorilor, datele trimise prin formulare, evidența contactelor, serviciile conectate, codul adăugat manual și widgeturile externe.

Pentru fiecare element din listă, notează cinci lucruri. Ce este, adică ce cont, formular, domeniu, script sau set de date. De ce e necesar și ce informație minimă cere. Cine răspunde de el, ca persoană cu nume, nu ca departament. Ce îl protejează, adică ce control ai pus, de la conexiune criptată până la permisiuni restrânse sau ștergere periodică. Și când se face următoarea verificare.

Exercițiul ăsta durează o oră și scoate la iveală, aproape întotdeauna, două sau trei lucruri uitate. Un formular de campanie din 2024 care încă adună adrese într-o bază pe care nu o citește nimeni. O integrare cu un serviciu de newsletter la care abonamentul a expirat, dar cheia de acces a rămas activă în site.

Datele colectate sunt o răspundere, nu o resursă

Aici legislația europeană schimbă calculul față de cum gândesc majoritatea firmelor. Regulamentul general privind protecția datelor tratează fiecare set de date personale drept o obligație asumată, nu o colecție inofensivă.

Un formular care cere CNP-ul „pentru orice eventualitate” nu e o precauție. E o colectare fără temei, care în caz de incident îți transformă un site spart într-o problemă de conformitate cu Autoritatea Națională de Supraveghere.

Regula practică: fiecare câmp colectat trebuie să aibă un motiv pe care îl poți formula într-o propoziție, iar datele care nu mai sunt necesare se șterg la un termen stabilit dinainte. Un formular de contact nu are nevoie de datele de acum patru ani.

Verifică unde se trimit efectiv datele din formulare

Multe site-uri trimit conținutul formularelor pe o adresă de email care a aparținut cuiva care a plecat din firmă, sau către un serviciu terț ales cândva pentru comoditate. Trimite un formular de test și urmărește unde ajunge, cine îl primește și în ce sistem se stochează. Rezultatul surprinde mai des decât ar trebui.

Accesul se dă pe nume, limitat și temporar

Riscul zilnic începe de obicei cu parole trimise pe WhatsApp, cu foști colaboratori care nu au fost scoși niciodată din sistem și cu aceeași parolă folosită în cinci locuri.

Fiecare om primește contul lui, cu parolă unică generată dintr-un administrator de parole. Adresa de email de recuperare se protejează la fel de serios ca panoul de administrare, pentru că prin ea se resetează totul. Autentificarea în doi pași se activează acolo unde platforma o permite, iar la găzduire și la registrarul de domeniu ar trebui să fie obligatorie.

Rolurile contează. Un om care scrie articole nu are nevoie de drepturi de administrator. Un colaborator care actualizează prețurile în magazin nu are ce căuta în setările domeniului. Iar când un proiect se termină, accesul se retrage în aceeași zi, nu „la un moment dat”.

Ține un registru simplu: nume, rol, motivul accesului, data acordării, data retragerii. Când apare un editor pe care nu îl recunoști, îl vezi imediat.

Domeniul e activul pe care îl uită toată lumea

Site-ul se poate reface în două săptămâni. Domeniul pierdut, nu. E singurul element din listă care nu are copie de rezervă.

Verifică pe cine e înregistrat domeniul tău. Dacă apare numele fostei agenții sau al unui colaborator, nu ai un site, ai un site împrumutat. Verifică și adresa de contact din înregistrare, pentru că pe ea vin notificările de expirare. Un domeniu expirat pentru că avertizarea a plecat către o cutie poștală abandonată e o poveste pe care o auzim de câteva ori pe an.

Conexiunea criptată se verifică pe adresa publică

Certificatul instalat corect nu garantează că totul e în regulă. O imagine, un script sau un formular încărcat pe o conexiune necriptată produce avertismente de conținut mixt chiar și pe o pagină cu certificat valid.

Verifică pe domeniul public, nu în panoul de administrare, și repetă verificarea după fiecare integrare nouă, după mutarea domeniului sau după schimbarea sistemului de plată. Prioritatea o au paginile care cer informații: formularele, finalizarea comenzii, zona de cont.

Parola pe pagină nu e un seif

Protejarea unei pagini cu parolă e utilă pentru un eveniment privat, pentru o previzualizare trimisă unui client sau pentru materiale temporare destinate unui grup cunoscut. Parola se transmite pe alt canal decât linkul, se schimbă când se schimbă grupul și se scoate când etapa privată s-a încheiat.

Ce nu e: un loc pentru documente de identitate, date de plată, informații medicale sau dosare confidențiale ale clienților. O parolă comună, știută de zece oameni, nu e un control de acces, e o convenție.

Cum te poate ajuta Emblematic

La fiecare proiect de mentenanță pornim de la inventarul de mai sus: cine are acces, ce colectează formularele, unde ajung datele, ce integrări au rămas active fără să mai fie folosite. E o muncă neatractivă, care previne exact incidentele scumpe.

Dacă vrei să facem împreună revizuirea accesului și a datelor colectate pe site-ul tău, echipa Emblematic.ro este disponibilă pentru o consultație fără obligații. Contactează-ne și stabilim împreună pașii următori.