Codul de deontologie medicală veterinară, care se aplică oricărei unități medicale veterinare, nu are o regulă explicită despre fotografii. În interpretarea noastră, secretul profesional și respectul pentru intimitatea clientului fac totuși necesar acordul stăpânului ori de câte ori fotografia, descrierea sau contextul arată cine e el. Recomandăm să îl iei în scris, ca să îl poți dovedi, și să îi lași stăpânului posibilitatea de a-l retrage oricând, caz în care scoți fotografia.
Ghidul e scris pentru medicul veterinar sau pentru administratorul care publică pe site, pe Facebook, pe Instagram ori în profilul Google al cabinetului, al clinicii sau al ambulanței. Regulile de mai jos se aplică la fel fotografiilor făcute de echipă și celor trimise de stăpâni.
Ce spune Codul despre fotografii?
Codul, citit integral, nu are niciun articol despre fotografii, despre site sau despre rețelele sociale. Se aplică totuși două reguli generale. Art. 13 privește secretul profesional, iar potrivit alineatului (8), cazurile din conferințe și din publicații se prezintă cu respectarea drepturilor personale. Art. 17 alin. (2) privește intimitatea clientului.
Site-ul și pagina de Facebook nu sunt numite printre publicații. Noi le tratăm la fel, fiindcă o postare ajunge la mai mulți oameni decât o prezentare la o conferință, iar printre ei sunt vecinii stăpânului.
Al doilea strat e protecția datelor. Fața stăpânului, numele lui, strada sau numărul de telefon care apar în fotografie sunt date cu caracter personal, iar Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) se aplică oricui le publică. Ghidul nu detaliază ce articole anume se aplică fotografiilor și cum le interpretează autoritatea de supraveghere. Dacă publici des fotografii cu oameni, discută formularul de acord cu un consultant în protecția datelor.
Sursa: Codul de deontologie medicală veterinară, art. 13, art. 17 și art. 20, anexă la Statutul Colegiului Medicilor Veterinari, adoptat prin Hotărârea Congresului CMV nr. 3/2013 și publicat în Monitorul Oficial nr. 676. Textul e reprodus pe legeaz.net, o sursă neoficială.
Ce spune Codul despre publicitatea cabinetului în ansamblu, de la titluri la tarife, găsești în ghidul despre publicitatea cabinetului veterinar după Cod.
Când îl face o fotografie identificabil pe stăpân?
Fotografia unui pisoi pe masa de consultație nu spune, de regulă, nimic despre stăpân. Situația se schimbă când în cadru sau în text apare unul dintre elementele de mai jos:
- fața stăpânului sau a unui membru al familiei, chiar și din profil ori în fundal;
- numele animalului alături de stradă, de cartier sau de o localitate mică;
- ecranul cu fișa deschisă, eticheta cu numele de pe cușca de internare sau carnetul de sănătate deschis pe masă;
- numărul de înmatriculare al mașinii sau fațada casei, în fotografiile de la consultul la domiciliu;
- împrejurarea, când vecinii o cunosc deja: „câinele lovit de mașină joi seara, pe strada principală”;
- eticheta de locație a postării sau etichetarea stăpânului în comentarii, făcută de cabinet.
Un animal cu un semn ușor de recunoscut, cum ar fi o culoare rară, o cicatrice sau o rasă puțin răspândită în oraș, poate duce la stăpân și fără alt indiciu, mai ales într-o localitate mică. Când nu ești sigur, tratezi fotografia ca identificabilă și soliciți acordul.
Cum soliciți acordul?
Momentul potrivit e la primirea animalului sau la externare, când stăpânul semnează oricum alte documente. În sala de așteptare, cu animalul în brațe, stăpânul semnează fără să citească, iar un acord dat așa valorează puțin la prima neînțelegere.
Formularul are câteva rânduri clare:
- ce fotografiezi: animalul singur, animalul împreună cu stăpânul sau intervenția;
- unde publici, cu o bifă separată pentru fiecare canal: site, Facebook, Instagram, profilul Google, materialele tipărite;
- dacă apare numele animalului;
- cum își retrage stăpânul acordul: la telefonul cabinetului sau la recepție;
- data și semnătura.
Formularul semnat stă în fișa animalului, ca să îl găsești când stăpânul revine peste un an și întreabă de fotografie. Nicio regulă citită de noi nu impune forma scrisă. O recomandăm fiindcă un acord verbal se dovedește greu după șase luni, când nimeni nu mai ține minte discuția.
În practica pe care o propunem, acordul nu se leagă de tratament sau de vreun avantaj. Stăpânul care refuză primește același serviciu la același tarif, iar o reducere oferită în schimbul fotografiei ar transforma acordul într-o tranzacție.
Ce scrii în descriere?
Descrierea poate face identificabilă o fotografie neutră. Exemplul de mai jos pornește de la aceeași imagine: un câine cu bandaj, pe masa de consultație, fără nicio persoană în cadru.
Exemplu, cu valori ilustrative, alese pentru calcul.
| Descrierea | Ce dezvăluie | Rezultatul |
|---|---|---|
| „Rex, din strada Florilor, după operația care a urmat accidentului de joi” | numele animalului, strada și ziua accidentului | stăpânul e recognoscibil pentru vecini |
| „Un pacient al cabinetului, la controlul de după o intervenție” | niciun detaliu despre stăpân | descriere neutră |
Verificarea costă puțin timp: 20 de fotografii pe lună × 2 minute pentru acord și descriere = 40 de minute pe lună, adică 8 ore pe an.
Chiar cu acordul stăpânului, diagnosticul complet și tratamentul rămân, după practica pe care o propunem, în fișă. Descrierea spune ce poate folosi alt stăpân: tipul de consultație, cât durează controlul, ce aduce cu el la cabinet.
Fotografiile „înainte și după” merită o atenție separată. Nici despre ele nu există un articol, însă art. 20 alin. (10) spune că medicul nu creează impresia că are rezultate superioare colegilor. O pereche de imagini însoțită de „așa arată orice caz după tratamentul nostru” creează exact această impresie. Dacă publici o pereche, descrii ce s-a făcut în cazul acela, fără să promiți același rezultat altui animal.
Pe rețele, pagina cabinetului e mai utilă ca loc unde stăpânul află ceva practic decât ca vitrină; mecanismul e descris în articolul nostru despre pagina de rețea socială folosită ca ghișeu.
Cazurile grave și eutanasia: le publici?
Recomandarea noastră, ca practică a cabinetului și fără o regulă scrisă care să o impună, e să nu le publici. Stăpânul care tocmai și-a pierdut animalul nu e în situația de a decide liniștit asupra unei fotografii, iar un acord semnat în ziua aceea îl poate regreta a doua zi. Comentariile de sub o astfel de postare nu le controlezi, iar stăpânul le citește.
Dacă un caz grav are valoare educativă pentru alți stăpâni, de exemplu un obiect înghițit care a necesitat intervenție, îl poți povesti după ce a trecut o vreme de la eveniment, fără fotografia animalului și fără detalii care trimit la familie. Un astfel de text intră în articolele pentru stăpâni de pe site-ul cabinetului, cu regulile lor.
Ce faci când stăpânul își retrage acordul?
Recomandarea noastră e ca stăpânul să își poată retrage acordul oricând, la telefon, la recepție sau printr-un mesaj, iar fotografia să fie scoasă. Notezi retragerea în fișa animalului, cu data, și scoți fotografia din toate locurile pe care le controlezi:
- pagina sau galeria de pe site;
- postările de pe paginile cabinetului de pe Facebook și Instagram;
- fotografiile încărcate de cabinet în profilul Google;
- postările programate în instrumentul de planificare;
- machetele materialelor care încă nu au fost tipărite.
Ce au distribuit deja alții sau ce s-a tipărit înainte nu mai poți retrage complet. Îi spui stăpânului exact asta, împreună cu lista locurilor din care ai scos fotografia. Propunem ca fotografia să fie scoasă în aceeași zi lucrătoare; pentru un termen legal exact, ghidul nu are o sursă verificată.
Când nu merită să publici fotografii din sala de operații?
Fotografiile din sala de operații arată o procedură pe care stăpânul nu are pregătirea să o judece. Pentru unii e o imagine greu de privit și nu îi ajută să se programeze. Înainte de o intervenție, stăpânul caută altceva: cum se pregătește animalul, cât durează, când îl poate lua acasă și cum arată controlul de după. E evaluarea noastră; Codul nu se pronunță aici.
Dacă vrei o verificare din afară a fotografiilor și a textelor deja publicate, poți solicita un audit gratuit al site-ului. Celelalte ghiduri pentru unitățile medicale veterinare sunt adunate pe pagina despre marketingul online al cabinetelor și clinicilor veterinare.
Întrebări frecvente
Am nevoie de acord dacă în fotografie apare doar animalul?
Dacă nimic din imagine, din descriere sau din context nu duce la stăpân, textele citite pentru acest ghid nu impun acordul. Îl solicităm totuși ca practică, fiindcă e greu de știut dinainte ce recunosc vecinii, iar formularul are numai câteva rânduri.
Pot publica fotografiile pe care mi le trimite stăpânul pe telefon?
Fotografia trimisă ca să îți arate cum se simte animalul acasă nu e un acord de publicare. Îi scrii stăpânului unde ai vrea să o publici, aștepți un răspuns afirmativ și îl păstrezi.
Un acord dat verbal e valabil?
Textele citite pentru acest ghid nu stabilesc o formă anume. Problema e dovada: dacă stăpânul contestă după câteva luni, numai un formular semnat sau un mesaj păstrat arată ce a acceptat.
Colegii din fotografie trebuie să își dea acordul?
Medicii și asistenții care apar în imagine sunt și ei persoane identificabile. Textele citite pentru acest ghid nu tratează separat fotografiile echipei, așa că recomandarea noastră e să le soliciți acordul la fel, de preferat o singură dată pentru toate fotografiile de echipă, cu posibilitatea de a-l retrage.
Pot distribui postarea în care stăpânul a etichetat cabinetul?
Stăpânul a ales să publice pe pagina lui. Distribuirea pe pagina cabinetului duce fotografia la alt public, așa că o tratăm ca pe o publicare nouă: îi scrii și îi soliciți acordul înainte. Același lucru se aplică recenziilor însoțite de fotografii, despre care găsești mai multe în ghidul despre recenziile Google la cabinetul veterinar.



