Pe site-ul unui cabinet de avocatură poți explica modul în care se stabilește onorariul: ce iei în calcul, faptul că suma se convine prin contractul de asistență juridică și, dacă așa lucrezi, că prima consultație se plătește. Onorariile practicate, intervalele de onorariu și prețul unei proceduri nu apar în comunicările avocatului.
Ghidul privește numai avocații. Despre onorariul notarial și taxele actului notarial nu spune nimic: notarii lucrează după alte reguli.
De ce nu poți afișa onorariul?
Codul deontologic al avocatului român enumeră, la art. 20 alin. (6), elementele care nu apar în nicio comunicare a avocatului, iar onorariile practicate sunt printre ele. Regula privește orice comunicare: site-ul cabinetului, profilul din rețelele sociale, broșura, reclama.
Un interval de tipul „de la … lei” sau „între … și … lei” e tot un onorariu practicat, doar mai puțin precis. La fel o sumă „orientativă” pentru o procedură anume, de exemplu pentru un divorț sau pentru o contestație la executare.
Sursa: Statutul profesiei de avocat, Anexa XXXIV, care reproduce Codul deontologic al avocatului român, art. 20 alin. (6).
Ce poți explica?
Procedura, fără cifră. Clientul care citește pagina vrea să știe la ce să se aștepte, iar asta se poate spune fără nicio sumă:
- onorariul se stabilește pentru fiecare cauză, după ce avocatul o cunoaște;
- ce iei în calcul la stabilirea lui, de exemplu complexitatea cauzei și volumul de muncă estimat;
- onorariul și modul de plată se trec în contractul de asistență juridică;
- ce cheltuieli ale procedurii nu fac parte din onorariu, dacă în contractele tale sunt separate, cum sunt taxa judiciară de timbru sau onorariul expertului;
- când se discută onorariul: la prima consultație sau imediat după ea.
Aceste cinci puncte încap într-un paragraf pe pagina de contact sau într-o întrebare frecventă. Mai mult nu e necesar.
Cum răspunzi la „cât costă un divorț”?
La telefon, pe pagina de contact și în întrebările frecvente de pe pagina unui domeniu de practică, cu aceeași formulare. Un exemplu care nu conține nicio sumă, nicio comparație și niciun rezultat:
„Onorariul se stabilește după prima consultație, în funcție de complexitatea cauzei, și se trece în contractul de asistență juridică.”
Propoziția nu ocolește întrebarea. Îi spune clientului ce urmează și îl duce spre pasul pe care îl poate face, adică programarea consultației.
Exemplu. Timpul pe care un cabinet îl petrece la telefon cu întrebarea „cât costă”. Valorile sunt ilustrative și se înlocuiesc cu cele ale cabinetului tău.
| Element | Calcul | Rezultat |
|---|---|---|
| Apeluri pe săptămână cu întrebarea „cât costă” | 12 | |
| Durata medie a unui astfel de apel | 8 minute | |
| Timp pe săptămână | 12 × 8 minute | 96 minute, adică 1,6 ore |
| Timp pe lună (4,3 săptămâni) | 1,6 × 4,3 | aproximativ 6,9 ore |
O pagină care explică modul de stabilire a onorariului nu elimină întrebarea, dar scurtează convorbirea: clientul sună știind deja că suma se stabilește după consultație și întreabă direct când se poate programa.
Ai voie să scrii că prima consultație se plătește?
Da, ca informație despre modul de lucru, fără sumă: „Prima consultație se plătește. Onorariul ei se comunică la programare.” Clientul află că discuția are un cost înainte să o programeze, iar întrebarea nu mai apare la final.
Varianta inversă, „prima consultație gratuită”, nu e recomandată. Anunțată public, poate fi citită ca mijloc de atragere a clientelei. Aici e vorba de prudență, nu de un text din Statut citat ca atare.
Butonul de plată la rezervare are aceeași problemă ca intervalul: presupune o sumă afișată public. Încasarea se stabilește la confirmarea programării, pe canalul convenit cu clientul. Pașii sunt descriși în ghidul despre consultația juridică la distanță.
Ce faci pe platformele online?
Anexa XXXIII a Statutului este ghidul UNBR pentru platformele online. Ea admite, în profilul de pe platformă, tariful orar, cu condiția să fie același pentru toți clienții. Ce mai poți trece în profil e explicat în ghidul despre platformele online pentru avocați.
Anexa e scrisă pentru platforme. Ghidul acesta nu extinde permisiunea la site-ul cabinetului: pe site rămâne explicația modului de stabilire a onorariului, fără sumă.
Sursa: Statutul profesiei de avocat, Anexa XXXIII, ghidul pentru platformele online.
Unde stă onorariul concret?
În contractul de asistență juridică și în discuția cu persoana care îți solicită asistență: la consultație sau în propunerea de contract trimisă după ea. Acolo onorariul e informație pentru o persoană anume, despre o cauză anume. Pe pagina de servicii și în reclamă rămâne descrierea procedurii.
Când nu merită să scrii „onorarii accesibile”
„Onorarii accesibile”, „onorarii competitive” și „fără costuri ascunse” nu merită scrise. Fiecare compară implicit cabinetul cu ceilalți avocați, iar Statutul, la art. 2431 alin. (2), impune informații necomparative. În plus, niciuna nu îi spune clientului ceva util: nici suma, nici criteriul după care se stabilește.
De ce contează formularea încă dinainte de primul apel explică articolul despre clientul care s-a hotărât înainte să intre pe site. Pentru o analiză a textelor de pe site-ul cabinetului tău, solicită auditul gratuit.
Întrebări frecvente
Pot afișa onorariul pe pagina unui domeniu de practică?
Nu. Regula din Codul deontologic privește orice comunicare a avocatului, deci și pagina dedicată unui domeniu de practică. Acolo descrii ce faci în acel domeniu și cum se stabilește onorariul.
Pot scrie „onorariu de la … lei”?
Nu. Pragul de pornire e tot un onorariu practicat, iar clientul îl citește ca pe un preț de listă.
Clientul vrea să afle onorariul în scris înainte de consultație. Ce îi răspund?
Îi explici cum se stabilește onorariul și îi propui consultația. Suma se poate comunica după ce cunoști cauza, într-o propunere adresată lui.
Tariful orar din profilul de pe platformă îl pot repeta pe site?
Ghidul nu recomandă asta. Anexa XXXIII privește platformele online, iar pe site rămâne explicația modului de stabilire a onorariului.
Ce scriu în locul cuvântului „accesibil”?
Criteriul concret: „Onorariul se stabilește pentru fiecare cauză, după prima consultație, și se trece în contractul de asistență juridică.” Propoziția spune clientului ce urmează, fără nicio comparație.



