Ai plătit site-ul firmei, dar cine îl deține de fapt

Un cabinet stomatologic din Oradea a vrut să schimbe agenția după patru ani. Site-ul funcționa, plata fusese făcută integral la lansare, relația se răcise fără scandal. La cererea de mutare a domeniului a apărut răspunsul: domeniul era înregistrat pe firma agenției, iar transferul costa o taxă administrativă. Nimeni nu mințise. Doar că nimeni nu discutase asta la început.

Situația nu e rară și nu presupune rea-credință. Apare pentru că plata unui site pare să închidă subiectul proprietății, iar în realitate proprietatea se împarte pe șapte lucruri diferite, fiecare cu regulile lui.

Cele șapte lucruri pe care le deții separat

Când spui „am plătit site-ul”, te referi de fapt la un pachet. Iată ce conține el și unde apar de obicei problemele.

Domeniul. Cel mai important și cel mai des trecut cu vederea. Contează un singur lucru: pe ce firmă e trecut titularul. Dacă e agenția, tu ai acces la site, nu la adresa lui.

Contul de găzduire. Multe agenții revând spațiu pe un cont propriu. Site-ul tău stă într-un folder dintr-un cont care nu e al tău. Funcționează perfect până în ziua în care vrei să pleci.

Fișierele și baza de date. Instalarea WordPress, tema, modulele, conținutul. O arhivă completă, nu câteva fișiere trimise pe e-mail.

Licențele plătite. Constructorul de pagini, modulul de formulare, cel de securitate. Dacă sunt cumpărate pe licența agenției, în ziua despărțirii nu mai primesc actualizări. Site-ul nu se strică imediat, dar devine vulnerabil în câteva luni.

Fișierele de design. Machetele din Figma, logoul în format vectorial, fotografiile prelucrate. Fără ele, orice modificare viitoare pornește de la zero.

Textele și imaginile. Aici intervine partea de licențe foto: o imagine cumpărată pe abonamentul agenției poate să nu îți fie transferabilă.

Conturile conectate. Google Analytics, Search Console, Google Business Profile, contul de reclame, instrumentul de programări. Istoricul din aceste conturi are valoare reală. Un cont recreat de la zero pierde ani de date comparative.

Ce spune legea în România și de ce contează formularea din contract

Există o convingere răspândită că plata transferă automat drepturile. Legea 8/1996 privind dreptul de autor spune altceva. Drepturile patrimoniale se transmit prin contract de cesiune, iar acel contract trebuie să prevadă explicit ce drepturi se transmit, modalitățile de utilizare, durata, întinderea cesiunii și remunerația.

Există o excepție des invocată greșit: pentru programele de calculator create de angajați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, drepturile aparțin angajatorului dacă nu s-a convenit altfel. Regula se aplică relației angajat, angajator. Ea nu se extinde automat la relația dintre firma ta și o agenție externă, care e o prestare de servicii între două firme.

Consecința practică e simplă. Dacă în contractul tău de web design nu apare o clauză de cesiune scrisă, ai plătit pentru un site pe care îl folosești, nu neapărat pentru unul pe care îl poți rescrie, muta sau revinde fără discuții.

Întrebările pe care le pui înainte să semnezi

Nu trebuie să fii jurist ca să le pui. Sunt întrebări de bun-simț comercial, iar reacția la ele îți spune deja mult:

• Pe ce firmă se înregistrează domeniul și cine are acces la contul de registrator?
• Găzduirea e pe un cont al meu sau pe un cont al vostru de revânzare?
• Ce licențe sunt cumpărate pe numele meu și ce costă reînnoirea lor dacă ne despărțim?
• Contractul conține o clauză de cesiune a drepturilor patrimoniale asupra codului și a designului?
• Ce anume nu mai funcționează dacă opresc abonamentul lunar de mentenanță?
• Primesc utilizatori proprii de administrator pe conturile de analiză și de reclame?
• Cât durează predarea completă și ce include ea, punct cu punct?

Semnele care apar înainte de problemă

Un partener corect răspunde plictisit la întrebările de mai sus, pentru că le-a mai auzit. Semnalele de atenție sunt de alt tip.

Răspunsurile evazive la întrebarea despre domeniu sunt primul. „Ne ocupăm noi de tot, nu vă bateți capul" e o promisiune de comoditate care ascunde o dependență. Al doilea e ezitarea la cererea de utilizator propriu într-un cont de analiză. Nu există motiv tehnic pentru refuz, doar unul comercial.

Al treilea semn apare târziu: taxa surpriză la transfer. Dacă mutarea unui domeniu costă brusc câteva sute de lei „pentru operațiuni administrative", relația nu a fost niciodată una între egali.

Cum arată o predare curată

O predare făcută cum trebuie durează câteva zile și lasă în urmă o listă verificabilă. Arhiva completă a site-ului și a bazei de date, nu fragmente. Domeniul mutat pe firma ta, fără costuri ascunse. O listă scrisă cu licențele folosite, cu prețul de reînnoire pentru fiecare. Conturile conectate predate cu date de acces proprii, nu resetate. Și o perioadă rezonabilă în care poți întreba dezvoltatorul unde se află un anumit lucru, fără să plătești consultanță.

Dacă ești deja într-o relație veche și nu ai cerut nimic din toate acestea, momentul potrivit e acum, nu în ziua în care vrei să pleci. O solicitare scrisă, politicoasă, făcută într-o perioadă liniștită, primește aproape întotdeauna un răspuns bun.

Cum te poate ajuta Emblematic

La proiectele pe care le livrăm, domeniul se înregistrează pe firma clientului, găzduirea rămâne un cont la care clientul are acces direct, iar la final predăm arhiva completă, licențele și conturile conectate. Nu pentru că e generos, ci pentru că un client care poate pleca oricând rămâne din alte motive.

Dacă vrei o verificare a situației actuale a site-ului tău, indiferent cine l-a construit, echipa Emblematic.ro este disponibilă pentru o consultație fără obligații. Contactează-ne și stabilim împreună pașii următori.